Dicu Andrei-George „jurnalist” Romania Press (dedicat individei Bud Florica)

Gramatica „de jurnalist”; exprimari „de jurnalist” – n-am chef sa citesc totul.

1 capture-20140202-215213
Sursa: http://www.romaniapress.ro/daca-i-se-intampla-matii/

 

“Articol” scris de catre acelasi semi-oligofren:

2 capture-20140202-215416

Dacă i se întâmpla mătii?

Posted on by sorin
Dicu 2

Accidentul aviatic produs la graniţa judeţelor Cluj şi Alba nu poate fi privit lipsit de empatie. Oricât am încerca să despicăm firul în patru, să căutăm cauze şi vinovaţi, lucrurile sunt mai mult decât clare şi ţin de crasa lipsă de bun simţ care caracterizează societatea românescă de zeci de ani. Nici nu mă mai interesează, în acest moment, explicaţiile oficialilor români şi nici detaliile tehnice produse de specialişti. Mi-e, pur şi simplu, scârbă că trăiesc într-o ţară în care de 25 de ani nu s-a schimbat nimic, ba mai mult, individul este tot mai înecat în mocirlă, sub talpa acelora care îi conduc „destinele”. Vorbim, în realitate, despre aceeaşi masă amorfă de animale domestice care, de un sfert de secol, se înfruptă din troaca istoriei pe spinarea unei naţiuni care s-a dovedit incapabilă să le vină de hac, ba mai rău, le-a crescut la sân conştient şi responsabil.

Importantă este mentalitatea generală iar aceasta se defineşte prin nepăsarea continuă, sictirul, durerea în cur care ne macină pe toţi, de la politicieni până la simplii cetăţeni. De 25 de ani auzim aceeaşi remarcă imbecilă, „totul se explică prin lipsa fondurilor şi prin penuria în materie de tehnologie”. Vax albina, crema puca! Fonduri au existat şi există, dar tot părăletul încape în buzunarele magraonilor din toate partidele care se perindă la guvernare şi în conturile fundaţiilor fantomă pe care aceştia, sau acoliţii lor, le conduc din umbră. Este inadmisibil ca, într-o asemenea situaţie, un aparat de zbor vechi de 40 de ani să primească acceptul de zbor, în situaţia în care România (încă) mai dispune de vreo câteva avioane militare, ceva mai performante decât răpciuga pe care Adrian Iovan a fost nevoit s-o piloteze. Aflu cu disperare cum domnul Raed Arafat povesteşte cu calmul său ireproşabil că aeronava Smurd, pregătită pentru asemenea intervenţii, zace într-un hangar, pentru că „îi lipseşte o piesă”. Vouă vă lipseşte o doagă, băi troglodiţilor! Dacă situaţia n-ar fi tragică, aş aminti bancurile referitoare la cele două tancuri ale armatei albaneze, care sunt folosite zilnic şi pe post de tractoare. Numai că, situaţia din România a întrecut chiar şi limita inimaginabilului propusă de acele glume, iar în contextul actual nu mai putem discuta nici măcar despre umor negru… Sigur, pulimea de la capătul celălalt al microfonului, adică ăia care se cred „factori de decizie”, ridică tălâmb din umeri. Chiar dacă aş putea fi acuzat de vulgaritate, nu-mi pot reprima o întrebare, desigur retorică, pentru că nimeni nu-mi va acorda un răspuns: Băi nea Gabriel Oprea, băi nea Raed Arafat, băi nea Nicolaescule, da’ dacă accidentul ăsta i se întâmpla mătii?…

Sigur, acum totul pare tardiv. Chiar şi faptul că – zică-se – Adrian Iovan ar fi ezitat să piloteze respectivul avion de hârtie. Important e că, până la urmă, a marşat şi dânsul, sensibilizat de dorinţa medicilor – pasageri de a salva vieţi. Iar se aruncă pisica în ograda cuiva, în speţă a doctorilor, iar chestia asta îmi provoacă o scârbă de nedescris!

Nu mă interesează nici măcar „sancţiunile” menite să arunce praf în ochii presei şi ai opiniei publice şi nici faptul că, (foarte probabil) dacă echipa de la bordul avionului ar fi fost trimisă în ajutorul lu’ alde Ion Iliescu sau în sprijinul cine ştie cărui grangur, lucrurile ar fi stat complet diferit. Imediat ar fi „răsărit” ca prin minune un aparat de zbor cotat la standarde internaţionale, adică „NORMALE”! Dar ne încăpăţânăm să rămânem în urma dinozaurilor, atât la nivelul tehnicii, cât mai ales în privinţa educaţiei şi a interesului faţă de aproapele nostru.

Acum nu putem decât să ne rugăm pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru cei ce vor pleca, în continuare, în asemenea misiuni de risc maxim. Întâmplător sau nu, îl cunosc bine pe medicul Valentin Calu, unul dintre supravieţuitori. De la aflarea veştii, mi-e foarte greu să-mi despart gândul de starea prin care trece el, iar neputinţa mă doare, în asemenea situaţii. Dar şi mie şi dumneavoastră, dincolo de speranţă şi de frustrare, ne mai rămâne ceva: Conştiinţa.

Înainte să ieşiţi mâine dimineaţă din case, pentru a merge la serviciu ca să aveţi din ce vă plăti impozitele către „statul ocrotitor”, gândiţi-vă că victimele accidentului aviatic produs luni seară sunt fraţii voştri!

Gândiţi-vă că sunt părinţii voştri!

Gândiţi-vă că sunt copiii voştri!

Gândiţi-vă că nimeni n-a obligat-o pe studenta Aurelia Ion, în vârstă de numai 23 de ani, să urce la bordul aeronavei blestemate decât dorinţa de a veni în ajutorul vostru,

în ajutorul fraţilor voştri,

în ajutorul părinţilor voştri,

în ajutorul copiilor voştri…

Şi apoi, mai duceţi-vă la vot…

Andrei Dicu

– See more at: http://www.romaniapress.ro/daca-i-se-intampla-matii/#sthash.g1drC3R0.dpuf

[…]

4 capture-20140215-043258

https://www.facebook.com/andreigeorge.dicu

 

Advertisements